Life of Vampire 2

           Pe drum spre casa lui Alice imi faceam ordine in ganduri, dar stiam ca totul va fi bine. Desi imi doream enorm ca pofta nebuna de sange sa nu existe.
         Ma temeam ca parintii lui Alice nu vor fi la fel de ingaditori cu mine ca si pana acum doar pentru ca sunt vampir. Dar mi-am luat inima in dinti si am intrat in casa. Surprinzator atitudinea lor nu era schimbata din contra imi dadeau mai multa atentie ca pana acum. Mama lui Alice ma sutinea spunandu-mi cum a ajutato sa treaca peste acest obstacol si cum a trecut si ea peste el, am ramas blocata, se pare ca si mama ei fusese vampir. Tatal ei la fel ma sustinea, iar eu imi imaginam ca asa ar fi trebuit sa faca si tatal meu dar el nu a fost niciodata de acord    cu tot ce am facut eu. Familia ei este foarte primitoare si mi-au dat chiar si camera de oaspeti in care sa stau, sper sa nu fie si permanent. 

         In aceeasi seara nu puteam sa dorm asa ca m-am furisat afara unde am stat cateva ore, simtem nevoia de a sta singura ascultand si cel mai mic sunet. Alice si-a dat seama ca am iesit si a venit dupa mine, asa ne-am petrecut seara amandoua vorbind despre lucrurile pe care la aveam de recuperat cat timp a fost plecata. Se pare ca amandoua eram impacate cu ideea ca suntem vampiri. 

         Stiti acea superstitie cum ca vampirii nu pot suporta lumina zilei... ei bine este falsa. 

         A doua zi am iesit intr-un parc apropiat in care nu venea multa lume, de fapt eram doar noi, parcul era foarte intunecat din cauza pomilor foarte inalti care adaposteau fiecare loc de razele soarelui. Vampirii trebuie sa se fereasca de oameni pentru ca ei nu inteleg lucrurile care ni-se intampla de aceea am ales parcul acesta mai putin populat.

         Eram amandoua pe o banca si ne povesteam intamplarile din ultima vreme. 

       Mi-am sprijinit capul pe umarul lui Alice am inspirat adanc si mi-am lasat toata increderea in ea stiind ca orice ar urma vom fi acolo una

pentru cealalta. Chiar daca suntem vampiri prietenia nu are conditii.

Life of Vampire

Cu rasuflarea aproape taiata fugeam fara sa mai privesc in urma si cu gandul cat mai departe de locul numit “acasa” , dupa cearta pe care o avusesem cu parintii, vroiam ca acel loc sa fie cat mai departe de mine. Ma uitam in jurul meu in timp ce treceam rapid pe langa locurile mele preferate si observam ca lumea ma privea ciudat dar ignoram sentimentul.Nu stiu cand am ajuns intr-o parte mai intunecata a orasului, m-am oprit si m-am rezemat de peretele inghetat al blocului ce parca la primul cutemur avea sa se darame.Am simtit ca vantul taios imi racea intreg corpul lasandu-mi o senzatie mai tare decat cea a bomboanelor mentolate.Am ramas cateva minute acolo si m-am cufundat in gandurile mele.Parca de nicaieri a aparut o pisica neagra cu ochii mari si straluciori, si ea era la fel de speriata ca mine iar la cea mai mica miscare a mea a fugit lasand in urma un aer rece.Asta mi-a atras atentia asupra unui geam de sticla care statea rezemat de peretele blocului apropiat la fel de vechi, m-am apropiat si  m-au trecut fiori cand mi-am vazut fata asa de palida si ochii atat de mari si negrii. Dar si asa palida la fata eram frumoasa apoi am zambit larg si ce a urmat m-a ingrozit imi crescusera colti… eram atat de ingrozita incat nu stiam daca sa tip sau sa ma uit mai atent la ciudatenia in care ma transformam, pret de cateva minute am ramas nemiscata.

Mi-am revenit cu greu si incercam sa imi explic ce se intampla cu mine desi imi treceau o gramada de idei prin cap.”Sa fi fost de la ceaiul pe care l-am baut in fuga de dimineata?“Incercand in capul meu sa gasesc explicatia, am auzit o voce foarte subtire foarte cunoscuta strgandu-mi numele 

-Rai..

      Am amutit pentru ca numai prietena mea  imi spunea asa era alintul ei pentru mine, ma intorc incet pentru ca nu stiam ce ma asteapta.Din cauza luminii facute de felinarul din apropierea blocului nu mi-am dat seama cine era doar dupa ce s-a apropiat mai mult de mine, iar teama mea s-a transformat intr-o fericire infinita era chiar prietena mea pe care o stiam  din clasa a patra.Nu o ma vazusem de cinci luni pentru ca se mutase din San Jose in Carolina de Nord si totusi eram uimita cum de m-a recunoscut asa palida la fata…

-Rai, stiam ca vei veni aici.

-Eu nu credeam ca o sa te vad aici.

-Noi vampirii simtim cand un alt vampir are probleme.

         Vedeam cum i-se miscau buzele dar nu mai auzeam  nimic de la primele doua cuvinte.Asta inseamna ca si eu sunt vampir. Eram fericita sa o revad dupa atata timp dar nu imi imaginam ca voi fi un vampir.Toate lucrurile au luat o intorsatura ciudata de cand plecase ea si acum se pare ca am gasit si explicatia, eram un vampir,cred ca de acum sucul de portocale va fi inlocut cu sangele.Am “iesit” din gandurile mele cand Alice a inceput sa ma scuture.

    -Raisa, ce ai patit?

M-am rastit la ea de parca ar fi fost vina ei:

    -Vrei sa spui ca si eu ma transform intr-un vampir ?

Ea a raspuns calm pentru ca stia cum e sa fi in situatia asta.

     -Da, dar stai linistita vom trece amandoua prin asta.

       Înapoi la parintii mei nu vroiam sa ma duc pentru ca stiam cum vor reactiona la vestea ca ma transform in vampir singura optiune era sa stau cu Alice si parintii ei.